Pandantiv lucrat manual din argila polimerica (polymer clay FIMO), margelute de sticla si margelute de nisip. Elementul FIMO este modelat manual din argila de culori diferite (NU este pictat). Pandantivul are doua fete, diferite si este UNICAT.
Lungime: 5.0 cm, inclusiv sistemul de prindere.
Pandantivul se livreaza cu cordeluta neagra.

VANDUT/ SOLD.

Pandantiv lucrat manual din argila polimerica (polymer clay FIMO), margelute de sticla si margelute de nisip. Elementul FIMO este modelat manual din argila de culori diferite (NU este pictat). Pandantivul are doua fete, dintre care una este din margelute si este UNICAT.
Lungime: 5.4 cm, inclusiv sistemul de prindere.
Pandantivul se livreaza cu cordeluta neagra.

VANDUT/SOLD.

Azi am primit de la http://facutdemana.com/ ocazia de a spune cate ceva despre mine si despre creatiile mele. Multumesc mult mult de tot!
Puteti vedea articolul aici

facut de manaInterviu pentru Facutdemana.com

Vedeta de astăzi este Cătălina de la BijuteriiHandmade.com, un artizan hotărât, talentat şi foarte plăcut, de asemenea :D Da, discuţiile cu acest fel de oameni sunt unul dintre avantajele de a fi eu :P Dar şi voi vă puteţi bucura de asta.

***

  • Mai toţi artizanii pe care i-am intrebat cum şi-au descoperit talentul au recunoscut că s-a întâmplat în copilărie, jucându-se. Diferenţa dintre ei şi noi, ceilalţi, constă în efectul produsului confecţionat asupra părinţilor, prietenilor. Mie, de exemplu, mama îmi spunea: “eh, cum să mi se pară chestia asta din ipsos… Bine măcar că ştii să citeşti şi să numeri.” În schimb, cunosc un pictor “descoperit” de la vârsta de 2-3 ani, care niciodată nu şi-a dorit să facă altceva. Tu când ţi-ai dat seama că vrei să confecţionezi bijuterii şi, mai ales, că ai inclinaţie spre asta?

Trebuie să recunosc faptul că în copilarie am adorat bijuteriile din revistele mamei mele şi le voiam pe toate :) Mi-a plăcut sclipirea pietrelor, strângeam ce mi se părea interesant, dar niciodată nu mi-a trecut prin cap că voi lucra cu ele. Mult mai târziu, din întamplare, am ajuns pe un site cu bijuterii lucrate manual din lut de către o româncă plecată în străinătate şi am zis: “cât sunt de frumoase!”.

Ideea că : “VREAU să fac asta!” a venit în decembrie 2008, în momentul în care soţul meu mi-a spus că o colega de serviciu lucrează bijuterii. Fără să le văd, fără să am vreun studiu în domeniu, am început să experimentez cu mărgeluţe de sticlă. Apoi am aflat de argila polimerică şi mi s-a părut fascinant faptul că poţi să creezi aproape orice îţi trece prin cap. Am devenit PFA şi am început să merg la târguri….

Ador faptul că pot face ceva diferit în fiecare zi, că nu sunt constrânsă de un tipar anume şi că nu există plafonarea caracteristică unui job “normal”.

  • Cum sunt văzuţi artizanii în România? Au un statut respectat sau mereu precizezi că eşti “şi artizan” (cu accent pe “şi” :D ) pe lângă ocupaţia de bază?

Iniţial, persoanele din jur au reacţionat între “un  moft” şi “câtă imaginaţie ai!” :) Apoi au văzut că vând şi au început să le observe şi să cumpere.

Consider că ideea de bijuterii lucrate manual nu este suficient cunoscută, iar respectul pentru munca depusă de altă persoana (nu numai în domeniul artistic, ci în toate domeniile) este destul de scăzut la nivel naţional. Încă se consideră că eşti “cool” dacă porţi produse “de firmă”. Se consideră că dacă porţi aur ai ”valoare”, dar problema e că atâta lume poartă aur încât acest lucru nu mai duce cu gândul că posesorul aparţine unui nivel elitist (în trecut doar nobilii purtau bijuterii din aur), ci dimpotrivă.

Pentru mine nu există acel “şi”, n-aş da asta pe 1000 de joburi plicticoase de birou, dar am observat că persoane apropiate au plăcerea deosebită să îl folosească atunci când vorbesc despre mine.

  • Ai început direct cu blogul de pe domeniu propriu sau ai tatonat terenul?

Am făcut ceva schimbări de-a lungul timpului. Am renunţat la numele iniţial, pentru a fi mai accesibilă din punct de vedere al clienţilor şi am cumpărat domeniu pentru a nu mai depinde de alţii.

  • Participi la târgurile de handmade?

Împreună cu sora mea (http://www.fantasyhandmade.com/), am participat la 20-21 de târguri, începând cu 1 martie 2009: în cluburi, în restaurante, în aer liber(parcuri), la muzee, la metrou.. . Cu mici excepţii, am fost mulţumită. Am cunoscut foarte mulţi artizani talentaţi, foarte multe creaţii superbe, am promovat magazinul şi creaţiile, am trecut peste răguşeală, peste căldură, dureri şi oboseală.

Am învăţat foarte multe şi consider că mi-au fost foarte utile. Ceea ce am observat este faptul că oricât de mult n-am vrea să recunoaştem asta, chiar şi cel mai bun târg din lume poate fi criticat de “atoatecunoscătorii” care n-au încercat niciodată să organizeze ceva.

Am ajutat la organizarea unui târg (cu participare gratuită) şi recunosc că este destul de dificil să încerci să îi împaci pe toţi, cu atât mai mult în cazul în care nu iei tu toate deciziile şi eşti prins la mijloc între organizatori (care n-au habar cu ce se mănâncă acest domeniu) şi artizani.

  • Care este cea mai mare realizare a ta ca artizan, prima care îţi vine în minte la această întrebare?

Această activitate a dat un sens vieţii mele. Pot să CREEZ  şi asta vreau să fac toată viaţa.

  • Care crezi că este în acest moment cea mai bună modalitate prin care un designer de bijuterii îşi poate vinde creaţiile?

Cea mai buna modalitate de a vinde este aceea de a te face cunoscut. Dacă nimeni nu ştie că exişti, nimeni nu te va căuta.

  • Ai un loc special din care îţi achiziţionezi materialele? Doresti să avertizezi artizanii asupra anumitor probleme cu care te-ai confruntat în procesul de aprovizionare (magazine neserioase, materiale de proastă calitate etc)?

De obicei îmi place să văd ceea ce cumpăr, dar fac şi comenzi pe Internet, în funcţie de ce am nevoie, de exemplu sârmă argintată, pe care nu am găsit-o direct în magazin. Până acum nu am avut probleme cu furnizorii :D

  • Ce ai schimba pe piaţa de artizanat din România? Ce crezi că îi lipseşte?

Aş vrea să dispară invidia, teama de concurenţă pe care o au unii artizani, în sensul că ei consideră că dacă la târguri sunt mai puţini au şanse mai mari de vânzare, lucru fals pentru că persoanele care cumpără handmade fac acest lucru pentru că le place respectivul produs, dacă nu le place nu iau, iar pe de altă parte dacă nu au de unde alege  vor considera că nu merită participarea pe viitor la evenimente de genul respectiv şi astfel toată lumea are de pierdut.

Aş vrea nişte standarde pentru târgurile organizate, în special legate de spaţiul disponibil.

Mi-aş dori foarte mult ca artizanii să fie corecţi, să nu copieze produsele altora, pentru că pornind de la aceeaşi idee pot ieşi o mulţime de chestii noi şi nu are rost să creăm cumpărătorilor senzaţii neplăcute.

De asemenea, mi-aş dori ca persoanele care văd ceea ce lucrăm noi să fie conştiente că fiecare bijuterie poartă un pic din sufletul şi emoţiile creatorului şi de aceea este UNICĂ.
Mulţumesc! :)